Am participat la Roma la un colocviu dedicat culturii române cum nu ştiu să fi avut loc prea multe în străinătate în ultimii ani. Perfect organizat, cu tot protocolul universitar de rigoare, cu discuţii animate şi substanţiale, bazate pe comunicări de cel mai bun nivel, acest colocviu ne-a făcut să simţim, pe toţi cei de faţă, normalitatea situaţiei de a vorbi despre cultura română într-o mare capitală europeană. Dacă aş fi patetic, aş pomeni de Columna lui Traian, aş întrezări întîlniri simbolice, aş vedea vreun arc peste timp şi aş încheia cu ceva de genul "cultura română creează punţi către Europa". Nu sînt patetic. Prefer să stau cu picioarele pe pămînt şi să vorbesc despre proiectul din care face parte colocviul şi despre cei care l-au făcut posibil.

După cum se ştie, ţările din Uniunea Europeană utilizează diferite formule pentru a finanţa proiecte culturale şi de cercetare, atît din bugetele proprii, cît şi din fonduri comunitare. Modalităţile sînt extrem de flexibile şi, chiar dacă şi acolo sînt destui care consideră fondurile insuficiente, proiectele serioase şi bine articulate au toate şansele de a fi luate în considerare. Aşa este şi cel despre care vorbesc: coordonat de Bruno Mazzoni, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Pisa, proiectul Geografia e storia della civiltà letteraria romena nel contesto europeo are alte trei "unităţi de cercetare" la catedrele de română din Roma, Padova şi Torino, unde predau Luisa Valmarin, Roberto Scagno şi Marco Cugno. La finanţare participă cele patru universităţi şi, pentru că a intrat în categoria progetto di rilevanza nazionale, beneficiază şi de fonduri din partea Ministerului. Cei patru profesori au, dincolo de calităţile profesionale şi umane de excepţie ale fiecăruia, cîteva lucruri în comun: o solidă formaţie filologică axată pe studiile de romanistică şi, la începutul carierei l