La o lume grăbită, ritualuri grăbite. Petrecerile de familie, chiar cele de copii, nu mai sînt ce-au fost odată. Pe vremuri, mame, bunici şi mătuşi se întreceau cu pregătirile. Pentru că pregătirile contau, poate, mai mult decît desfăşurarea în sine. Se crea o perioadă de pre-sărbătoare, de înnoire, de atotputernicie a sfaturilor şi amănuntelor. Casa era întoarsă pe dos, se făceau planuri, ierarhii. Adunarea şi festinul care urmau erau consfinţirea perioadei de pregătire, recunoaşterea respectării ritualului, gratificată prin darurile adecvate. Nu erau degeaba nici sandvişurile mici, migălos unse cu unt şi apoi cu cremă de brînză sau icre, nici chifteluţele la fel de minione ori prăjiturile cu cremă de ciocolată sau lămîie, nici tortul care să fie destul de însiropat, şi nu greţos de dulce. Toate acestea erau lăudate, şi recunoscute de invitaţi, care nu erau numai copiii în cauză, ci şi părinţii sau bunicii. Mai nou, petrecerile de copii se ţin la McDonald's. Se închiriază cîte un loc de joacă, cu mult timp în urmă. Se discută cu una din angajatele corecte, în uniformă roşie, care îţi oferă o listă de distracţii. Totul este prevăzut şi previzibil: numărul de copii, mărimea spaţiului de joacă, mîncarea standard, ordinea evenimentelor şi durata petrecerii. Pregătirea, fermecătoare, şi, poate, pe alocuri, imperfectă, de altădată, devine, acum, planificare eficientă. Partea de mătuşi şi bunici din familie - familia anexă, sau ajutoarele, este acum înlocuită cu Profesionistul, Agentul însărcinat cu distracţiile fixe. Invitaţiile sînt tipărite şi se împart tuturor copiilor din grup. Grupul este reprezentat ori de cei care frecventează aceeaşi grădiniţă sau şcoală, ori de cei care, la rîndul lor, l-au invitat pe sărbătorit la McDonald's. Criteriile sînt mai curînd instituţionalizate; desigur că, în cantitate mică, se mai strecoară şi prietenii de familie. Petrecerea