Pe la începutul anilor '90, Virgil Măgureanu prezenta un raport de activitate al SRI. Trecuse destulă vreme de la evenimentele din Tîrgu-Mureş, atmosfera se calmase. Dar şeful serviciului secret spunea că pericolul reprezentat de ungurii din Harghita şi Covasna e la fel de acut. Imediat, parlamentari furioşi au cerut detalii. Nu se poate, a venit răspunsul, detaliile sînt secrete, nu apar într-un raport parlamentar, uitaţi-vă la CIA. Cu această scuză, Virgil Măgureanu îşi construia atunci o aură de erou de benzi desenate: misterios, atotştioutor, stăpîn pe situaţie, el e cel care fereşte poporul de un pericol iminent. De atunci, au apărut foarte mulţi imitatori. La sfîrşitul lui octombrie anul acesta, ministrul de Interne afirma că "statul român şi-a pierdut considerabil autoritatea asupra acestei zone". După trei săptămîni, directorul SRI Radu Timofte confirma grozăvia: "pierderea autorităţii statului în Harghita şi Covasna". Pentru ca şeful Comisiei parlamentare de control al SRI să iasă apoi la rampă cu un raport mai amănunţit. Într-un limbaj de lemn exprimînd o gîndire în colţuri, se vorbeşte acolo de o deromânizare a zonei "prin excluderea elementului românesc din procesele de decizie la nivel local" (după cum se vede, apărătorii neamului nu pot spune pur şi simplu "excluderea românilor" ci "excluderea elementului românesc", sună mai impresionant şi poporul crede că e ceva misterios şi complicat); instituţionalizarea colaborării dintre instituţii ale administraţiei publice din cele două unităţi administrativ-teritoriale (în limbaj normal, cele două judeţe vor asocierea în micro-regiuni, ca şi Aradul şi Timişoara); materializarea unor obiective ale minorităţii în plan educaţional, cultural şi religios (groaznic, inimaginabil, obiective educaţionale, ai naibii iredentişti). Şi raportul continuă pe acelaşi ton şi cu aceleaşi argumente care nu spun mai nimic,