Prin 1998 a trebuit odată să mă prezint pentru a răspunde la o interpelare parlamentară, una din multe. Un parlamentar mă interpelase de ce am suprimat transmisiile în direct ale TVR de la dezbateri, lipsind poporul de putinţa de a-şi vedea aleşii în acţiune - el, personal, oricum nu se manifestase încă, dar în eventualitatea că avea să o facă trebuia neapărat să fie în direct şi la o oră de vîrf. Se întîmpla că eram şi eu de acord, poate nu cu ora, dar cu ideea, şi avusesem o bogată corespondenţă cu secretariatele ambilor preşedinţi, dat fiind că secretariatul Camerei se considera insultat dacă le scriai e-mailuri, prea puţin protocolar, asta însemnînd nenumărate drumuri ale curierilor cu plicuri sigilate, pe banii poporului. Cum opoziţia de atunci şi puterea actuală protesta că a fost dată la fund de televiziunea publică şi diverşi oameni de bine îi luau partea, de teamă că nu vor mai ieşi niciodată la suprafaţă - între timp s-a rezolvat - am propus iniţial să transmitem la televiziune acele interpelări de luni. După luni de zile de negocieri am înţeles că nu se poate, pe de o parte conducerea Camerelor nu agrea asta, că interpelările proveneau mai ales de la opoziţie, pe de alta că nu prea era nimeni în sală şi nu dădea bine. Am încercat apoi cu ziua de marţi, dar n-a mers, pentru că cele două Camere lucrau în acelaşi timp, nici o şansă să transmiţi una dimineaţa, alta seara, şi gelozia între ele era mare. Două indexări de salariu au trecut peste curierii mei, nu ştiu despre ai lor, şi am ajuns la ziua de miercuri. Aici am zăbovit puţin, pentru că era ziua de "lucru pe comisii" cu prezenţă facultativă şi fără mare telegenie. Mai departe, joia a fost obiect de discuţie, dar iarăşi ambele Camere lucrau în acelaşi timp dimineaţa - cînd lucrau -, la prînz săptămîna de lucru se încheia şi deputaţii plecau în provincie. Am făcut scrisori oficiale, rînd pe rînd, d