Despre articolul

domnului Gh. Crăciun Stimată redacţie, Să mai încep prin a vă spune că vă citesc de mult, cu drag - uneori cu disperare... etc.? Nu cred că e cazul. Dar în calitate de cititor veteran al revistei, iată, mă decid să vă scriu deşi nu sînt un profesionist într-ale condeiului - mai degrabă un cititor, cum se va vedea. Am citit cu interes lamento-urile dlui Gh. Crăciun despre absentele politici ale guvernului românesc pentru a încuraja traducerea literaturii româneşti peste hotare, cunoaşterea ei etc. Mă bucur din suflet auzind că dl Ion Mureşan (pe care îl citesc arar, dar cu plăcere) a fost tradus la o aşa de prestigioasă editură franceză, sînt gata să mă oripilez apoi că acelaşi autor de succes a avut parte de un tratament... incalificabil din partea funcţionarilor statului român la Paris. În sfîrşit, pour être bref, împărtăşesc supărările dlui Craciun. À un détail près, cum se zice în ţara traducătorilor dlui Mureşan. Şi detaliul mi se pare foarte elocvent, la rîndu-i, pentru a ilustra alte atitudini româneşti, rude bune cu acelea înfierate de dl Crăciun. Dl Crăciun ne spune că dl Mureşan a fost tradus la prestigioasa "editură pariziană Chez Belin", într-o colecţie condusă de însuşi Michel Deguy. Splendid, bravo, felicitările sînt de rigoare. Dar editura la care cred că se referă dl Crăciun este Belin, renumita Belin însăşi, fără vreun "Chez" înainte. Prepoziţia franceză s-ar explica în două moduri: sau dl Mureşan a tot auzit în jur fraza franceză "on vous a traduit CHEZ BELIN" (literal: "aţi fost tradus LA/DE CĂTRE Belin"), sau i-a rămas pe retină vreo reclamă invitînd consumatorii să cumpere patiserii de la "Chez Belin", firmă de produse de panificaţie cu o certă celebritate în Europa occidentală (le-am gustat şi eu, sînt delicioase), dar fără vreo legătură cu editura. Acuma, că un poet român poate să nu înţeleagă bine la ce editură p