"A ndriu Ion sînt, arhitect de profesie, 52 de ani şi, de multă vreme, încerc să fac cunoscută o istorie tragică şi insuficient cercetată. Bunica mea, după mamă, care se numea Charlotta Koler, ca domnişoară, era fiica naturală a lui Carol I. Stăteam acum trei ani la televizor şi tata zice: «Uite cum seamănă Carol cu bunica. Că nu degeaba se zicea că e fiica lui naturală.» Cum, tată? Şi de atunci a început activitatea mea detectivistă. Carol I a avut cîteva fixuri, printre care şi căile ferate. Atunci a venit şi tatăl lui Victorien Koler din Austria. Pe atunci, Victorien i-a plăcut lui Carol şi a făcut-o lenjereasă la curtea regală, pretext pentru a rămîne împreună. Au trăit împreună 15 ani. Bunica mea a avut o educaţie deosebită, în perimetrul capitalelor europene: Bucureşti, Sinaia, Berlin, Paris, Monaco. La vremea respectivă relaţia a fost cunoscută. Bunica mea era volubilă, vorbea cinci limbi: franceza, italiana, maghiara. Nu era o chestie de ţinut secret, regina Maria a aflat de chestia asta şi a existat relaţie specială de şantaj. Am citit despre un personaj, Tzigara-Samurcaş, care era şi el fiul natural al lui Carol I. La fel se vorbeşte şi într-o carte de o englezoaică, de origine mozaică, despre o fată... şi e povestea străbunicii. Ce nu merge în cartea asta e istoria dementă că Lupeasca este fiica lui Carol. Absurd! Iată că se ştia despre străbunica. Carol era un tip sobru.
A avut o fiică ce a murit de scarlatină la 4 ani şi dup-aia şi-a întrerupt viaţa cu regina, chestie destul de delicată. Ca orice om a avut şi el nişte refulări, dar nu ca ăsta, golănesc strict sexual, nu, nici vorbă, relaţie de durată, de ani de zile, de asta aş vrea să iau legătura cu istorici de încredere, ca Cioroianu, nu lucrează la dumneavoastră, la servici... e nevoie de o discuţie pe amănunte. Cînd avea şapte ani bunica, i-a ales soţul chiar Carol, în 1912... am găsit un
