Disolutia puterii?!. Am scris de multe ori ca Psd-ul este, in ciuda imaginii de partid monolitic, o mixtura a grupurilor de interes, o adunare compozita in care coexista fostii activisti Pcr, imbogatiti de tranzitie, "teoreticienii" din institutele de conjunctura ale ceausismului etc. etc. Psd-ul a...

Disolutia puterii?!

Am scris de multe ori ca Psd-ul este, in ciuda imaginii de partid monolitic, o mixtura a grupurilor de interes, o adunare compozita in care coexista fostii activisti Pcr, imbogatiti de tranzitie, "teoreticienii" din institutele de conjunctura ale ceausismului etc. etc. Psd-ul a beneficiat in scurta sa istorie de umbra de "tatic" a d-lui Iliescu, succesorul desemnat al fostului dictator Ceausescu, chiar si impotriva vointei acestuia. D-l Iliescu era - pentru cei mai multi - condamnat sa devina conducatorul Romaniei, fie prin succesiune naturala, fie pe cale - definita de realitate - violenta. Prestigiul lui politic a fost atat de mare incat nici o "revolta" (cum s-a intamplat in cazul rupturii de Petre Roman), nici o "tradare" (cum s-a intamplat in cazul lui Teodor Melescanu) nu au putut demola gruparea - denumita partid - care s-a format in spatele lui. Numai ca d-l Iliescu a devenit presedintele constitutional al Romaniei si, prin legea suprema, va trebui in 2004 sa se retraga, daca nu din jocul politic, cel putin din functiile cele mai importante in Stat. Aceasta "lipsa" a "constitutiei democratice" a Romaniei este cauza declansarii unei serii de scandaluri in "marele" partid de guvernamant, a initierii unei competitii extrem de complexe in interiorul sau, o competitie in care "delfinii" se calca pe picioare si isi dau lovituri sub centura, afisand - la fiecare scandal indicat de presa - un ranjet "amical" de aparenta solidaritate.

Ultimul dintre scandalurile care au "transpirat" public a fost cel legat de "pierderea aut