Romanii au patru sarbatori, mari si late. Trei de cand sunt ei, iar a patra de aproape un deceniu. Primele sunt: ziua de Paste, ziua de Craciun si cea de Anul Nou, asteptate cu placere, sarbatorite in fiecare casa, la unii mai mult, la altii mai putin, dupa putintele fiecaruia. Este destul sa va reamintesc ca este pacat sa mori in aceste zile, sa umbresti sarbatoarea celor din jur si am spus totul despre cum sunt respectate aceste zile. Mai avem o sarbatoare nationala, ziua de 1 Decembrie, o zi stabilita de politicieni, in numele nostru, legiferata chiar. Din nefericire, oricat ne-am stradui, aceasta zi risca sa ramana doar in documente, caci putini dintre noi o sarbatoresc cu trup si suflet.
Facand aceasta constatare, este normal sa nu ma opresc aici ci sa-mi argumentez punctul de vedere. Voi porni de la un lucru cunoscut, de la o realitate fara replica: toti iubim aceasta tara, in care ne-am nascut, in care traim si vom muri cu totii, dar, totodata, am dori ca ea sa fie altfel, mai bogata, mai respectata, mai bine guvernata, o tara in care foamea, saracia, hotia sa dispara cat mai curand si pentru totdeauna. Atunci, de ce Ziua Nationala s-a sarbatorit mai mult de forma, de ce nu am transformat-o intr-un adevarat carnaval, de ce nu am numarat zilele pana la aceasta importanta zi, asa cum o facem de Paste, de Craciun? Raspunsul nu poate fi evitat; suntem tristi, saraci si dezamagiti de toate, poate si de noixO sarbatoare nationala, stabilita de Putere, indiferent care a fost aceasta, este un adevarat eveniment doar in tarile bogate sau in cele subdezvoltate, unde la comanda poporul rade sau plange. Noi nu suntem bogati din punct de vedere material, o recunoastem deschis, dar avutia noastra, de multe ori nativa, este inteligenta, cultura, astfel incat sentimentele noastre nu vor fi afisate la dorinta nimanui sau controlate.
Acum doua zile doar, am as
