Galeria Apollo are in repertoriul expozitional genul de arta consacrat sub imaginea comestibila a salonului, in care expozitiile de grup ori colective joaca un rol esential. Pina nu demult (avind radacini antebelice), saloanele de arta constituiau capul de serie al manifestarilor expozitionale ale unui intreg an. Acum acest fenomen a iesit din moda, multi considerindu-l de o importanta secundara. Ca nu este asa o dovedeste a doua manifestare ca importanta dupa Salonul National al Artelor, Bienala Artelor Focului, gazduita in acest an de Galeria Apollo. Manifestarea reuneste artisti ceramisti, sticlari si metalisti din toate centrele importante din tara, de la consacrati pina la debutanti. Din acest motiv, Bienala Artelor Focului amesteca o varietate de optiuni stilistice si directii artistice descoperite in lucrari de tehnici specifice si dimensiuni diferite. Formularea unor puncte de vedere poate, din acest motiv, urma mai multe directii: cea a clasarii in functie de generatie, centre artistice, diferente specifice intre genuri, directii abordate, raportindu-le la celelalte manifestari similare anterioare. Nu vom formula nici un astfel de punct de vedere. Ci altele, pe scurt si direct (mai putin despre lucrari si mai mult despre celelalte).

La Bienala Artelor Focului de anul acesta nu am vazut citiva artisti „care lucreaza cu focul“ pe care mi-as fi dorit sa-i vad, nu numai la aceasta editie, si nu pentru ca acestia nu ar mai fi activi. S-ar putea intelege ca Bienala are deja o anumita formula de functionare, la care unii artisti (ceilalti) nu vor/pot sa adere. Am mai vazut lucrari care au fost purtate prin toate celelalte expozitii specifice (nu prea poti sa ai surprize decit daca apar lucrari mai vechi decit cele din ultimii doi ani, de dinainte de penultima bienala, ca si cum ai merge la un festival de film si ai vedea aceleasi filme de anul trecut