Dupa Washington, Praga si alte capitale, a 50-a aniversare a Europei Libere a fost sarbatorita vineri si la Bucuresti. A fost un eveniment de considerabila semnificatie.

Intre tarile spre care a transmis programele sale in deceniile intunecate ale Razboiului Rece, in Romania a avut Europa Libera cea mai ampla audienta si cel mai mare impact in evolutiile care au condus la prabusirea comunismului. Dar Romania a cunoscut si o alta distinctie. La extraordinara popularitate a emisiunilor noastre, regimul comunist roman a reactionat cu o brutalitate fara egal, depasind orice masura de comportament civilizat. Toate regimurile comuniste au manifestat o adversitate feroce fata de Europa Libera, dar numai din Bucuresti au fost trimisi ucigasi sa-i omoare pe unii dintre cei care vorbeau de la microfonul Europei Libere, batausi care sa-i schilodeasca pe altii, teroristi care sa arunce in aer sediul ei, santajisti care sa-i intimideze pe redactorii ei. Iata de ce festivitatea din capitala Romaniei a fost ca nici una dintre celelalte, intelesurile ei spuse si nespuse depasind cu mult elogiile pronuntate cu acest prilej sau decoratiile acordate.

Ambitia cea mai mare a unui jurnalist este ca scrisul sau sa aiba rezonanta in mintile celor carora li se adreseaza. Nazuinta principala a unui om de radio este ca vocea si spusele sale sa aiba impact la ascultatori. Or, noi cei de la Europa Libera am fost coplesiti de atentia si interesul pe care ni le-au aratat romanii pe tot parcursul ultimilor 12 ani. Cind trudeam in birourile si studiourile din München, aveam numai o vaga si neverificata idee asupra impactului emisiunilor noastre. Ne-am considerat intotdeauna jurnalisti si nu eroi, profesionisti ai microfonului a caror obligatie fundamentala era de a relata corect si amplu despre ce se intimpla in tara si in strainatate, de a-i conecta pe romani cu restul lum