Vivisectiune
Acum doua zile s-a incheiat a XI-a editie a Festivalului National de Teatru „Ion Luca Caragiale“, miine urmind sa ia sfirsit si cea de-a doua sectiune off, asezata sub palaria interpromotionala a acestuia, respectiv a doua editie a Festivalului Independent UnderGreenAct. Conform previziunilor si posibilitatilor financiare, editia de la acest inceput de decembrie (cam iritat meteorologic) a fost cea mai vasta si, in general, cea mai realizata, cel putin prin raportare la orizontul de asteptare al lumii teatrale autohtone. Invitatii din tara ori din afara ei, nume sonore ale exercitiului teatral european, publicul bine pregatit fizic, pentru a zice asa, spre a suporta circa patru spectacole pe zi, unu-doua colocvii, lansari de carte de teatru si un permanent du-te-vino, au umplut salile de la National, Odeon, Nottara, dar si de la Act, Green Hours Café, Toaca si Union. Aproape doua saptamini Capitala si-a dovedit vocatia de a reduce sintetic la scara harta fenomenului teatral romanesc, de la Chisinau la Oradea, de la Iasi la Craiova, in general cu expresii scenice notabile, dar si cu citeva rebuturi care au trimis la plimbare (si la binemeritata odihna) spectatorii.
Posibile defectiuni organizarice majore sint mai greu decelabile acum, ritmul intens la care si martorii au fost supusi reusind sa acopere esecuri punctuale prin reusite majore. Evident, defectiunea majora ramine aceea semnalata in numarul trecut al Observatorului cultural de catre Ion Bogdan Lefter si tine de sensul etic al unui asemenea eveniment, sens pierdut intre aglomerarea de frustrari si principiul mondenitatii, greu eludabil in artele spectacolului. Remarcabila, totusi, reactia de la unul dintre colocvii a regizorului Alexandru Tocilescu, care a parasit sala in care i se comenta propriul spectacol, anuntind ca nu se poate situa intre aceiasi pereti cu Paul Everac (a
