Motto: Nu facem decât să ne glosăm reciproc, să ciugulim ici şi colo din alţii.
Montaigne
O literatură îngropată în cimitirul literelor chirilice
Moartea firească a literaturii moldoveneşti la sfârşitul deceniului al noulea e un eveniment care rămâne a fi conştientizat. Capodoperele gen Dimineaţa pe Nistru, Deşteptarea, Tovarăşul Vanea, Cresc etajele, Badea Cozma şi multe... multe altele ţin deja de trecutul nostru "glorios". Trist şi dezolant e că puţini, foarte puţini prozatori riscă să-şi translitereze opera. De ce? Pentru că...
Oricum, azi cu toţii sunt "disidenţi". Disidenţi, pentru că au locuit în "mlaştină", pe "insula lui Circe", pedepsiţi sau nepedepsiţi. Hrăniţi cu torocală, unii au ajuns să meargă în patru labe. Alţii, cum au pornit a "grohăi", nu mai contenesc. Dar păzea! în "ceaţa tranziţiei" un alt lot a început a se apleca înainte "cu toate extremele anterioare". Doamne, mult prea mari sunt farmecele Puterii. Incredibil, dar istoria preacurviei Literaturii cu Puterea se repetă ca în toate utopiile şi antiutopiile, mereu în contra timp. De aici, probabil, şi presentimentul devizei: "Haideţi să producem maculatură de calitate!" Astfel, dintr-un program guvernamental de editare şi reeditare a operelor scriitorilor moldoveni până în anul 2000 ne-am ales doar cu un "sfârâiac" (Creangă). De fapt, nu! Totuşi "Patriarhul" literaturii moldoveneşti şi-a îmbrăcat opera în vestimentaţie nouă, dar aici intrăm în o altă zonă. Asupra subiectului vom reveni în mod special.
Din textiada ultimului timp
Disputa dintre tradiţionalişti şi modernişti în proza anilor '90 înregistrează mai multe momente revelatorii. Fără îndoială, polemica de creaţie, în ultimă instanţă, constă în justificarea prestigiului unor valori literare,
