Împliniri majore
Se împlinesc ceva mai mult de două decenii de la apariţia uneia dintre foarte puţinele cărţi de psihanaliză de la noi din anii comunismului, ce cuprindea scrierile lui Freud despre literatură şi artă. Traducătorul, Vasile Dem. Zamfirescu, va avea satisfacţia un an mai târziu de a-şi vedea publicată o altă traducere, de această dată "în coproducţie" - şi de filosofie: Critica facultăţii de judecare.
O atare coincidenţă a unor premiere româneşti nu putea rămâne, biografic cel puţin, nesemnalată şi nebănuită. Autorul Filosofiei inconştientului are într-adevăr formaţia unui filosof - şi încă a unuia imprevizibil care, în ciuda Păltinişanului, pare la un moment dat că se separă definitiv de filosofie spre a se ocupa (un mistic, s-a zis) cu o ştiinţă "suspectă". Cât de definitivă a fost această "despărţire" se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăseşte Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă.
Ne amintim că în volumul I al lucrării autorul îşi centra eforturile pe ideea de impuritate a spiritului - pe cât de freudiană, pe atât de şocantă, rupând cu o întreagă tradiţie filosofică. Dispoziţia lui Vasile Dem. Zamfirescu este cea a unui analitic documentat şi rămâne neschimbată, dar o dată cu volumul al II-lea conceptul privilegiat va fi cel de inconştient - prin referire îndeosebi la trei mari momente: Freud, Jung şi Blaga. Un capitol vast - Antropologia psihanalitică, în care psihanaliza este circumscrisă drept "cea mai radicală şi mai fundamentată dintre orientările hedoniste", deschide volumul ca o punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, aşteaptă încă pentru o ediţie ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părţi.
Capacitatea de sinteză şi de interpretare ce dă substanţă acestei întreprinderi era parcă de mult aşteptată, sau presimţi
