De cîţiva ani buni Fundaţia Academia Civică publică o preţioasă şi utilă "Biblioteca Sighet". Exprim încă regretul de a nu fi comentat, pînă acum, nici una din acele utile volume. Mai ales că ele sînt documente, mărturisiri şi analize pe marginea evenimentelor politice din anii 1944-1949. Îmi propun să repar greşeala în cîteva dintre comentariile mele. M-am oprit, pentru început, la analiza politico-economico-militară a lui Thomas S. Blonton, pe care editorii (dl Romulus Rusan) îl intitulează Ce ştia preşedintele Truman despre România. Şi asta dacă se ţine seama despre descoperitul, în arhivele americane, raport al serviciilor americane elaborat în 1949. Raportul, la care mă voi referi curînd, e bogat în informaţii foarte utile. Mă îndoiesc însă că preşedintele Harry Truman a luat cunoştinţă despre el. S-a demonstrat, de pildă, că memoriul regelui Mihai I către fostul preşedinte Franklin Delano Roosevelt din primăvara lui 1945, exhaustiv şi competent, n-a ajuns niciodată în mîna preşedintelui şi secretarului de stat, atunci în funcţiune, a formulat opinia scrisă că nu trebuie să se dea un răspuns formal acestui patetic memoriu. Şi alte documente de acest fel, trimise, n-au ajuns pe masa de lucru a preşedintelui S.U.A. De altfel, preşedintele Truman era un mediocru ca inteligenţă şi om politic. Profesorul meu Mihai Ralea mi-a povestit, prin 1957, că la prezentarea acreditării sale de ambasador al României în S.U.A. (1946), la protocolara convorbire de după ceremonie, Truman l-a întrebat, tam-nisam, dacă, acum, poporul român are conflicte cu ...dacii. Asta îi comunicase lui Truman, rapid, vreun consilier tot atît de ignar în problemele Europei de Est, răsfoind vreo enciclopedie, şi atît s-a priceput să-l întrebe pe noul ambasador al României. Mă îndoiesc, de aceea, că preşedintele Truman şi-a dat osteneala să citească acel informat raport secret, din 1949. Să nu