Motto:

,,Şi mîna domnului a venit peste

mine acolo, şi mi-a zis: "Scoală-te,

du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!"

(Ezechiel 3. 22)

Cuvintele robiei

Toate cuvintele îţi sunt îngăduite

doar acesta nu

de te vei atinge de el

din acel moment va începe

moartea ta în afara cuvîntului

spuse scribul avertizîndu-l pe poet

Fardezi faţa din naştere a poemului

în cuvinte moi de aur de argint

plăcut mirositoare astfel născîndu-i

un chip fals

îl porţi aşa prin lumea cuvintelor

scrise tot de tine altădată

pe zidul poemului

cu o parte din mînă

Eu dau viaţă eu omor îşi aminti poetul

şi chemă pe scribul său

să-i tîlcuiască cele scrise chiar de el însuşi

poemul se cucereşte prin năvală

Rugăciunea poetului

Dar ţara Ofirului cu aurul ei fără de preţ

cum o mai pot găsi doamne eu n-am

puterea tatălui meu eu nu m-am luptat

în groapa cu lei eu nu sunt bărbat

în toată puterea cuvîntului aşa cum era

tatăl meu încă din tinereţile sale chiar dacă

era iute la mînie de aceea doamne îţi cer

doar un singur lucru dă-mi înţelepciune

să pot şi să ştiu înspre ce şi încotro

să îndrept faţa poemului în aşa fel

încît niciodată el să nu poată fi

văzut şi descris în întregime

îşi încheie poetul rugăciunea

nu înainte de a se ruga şi pentru

înţelepciunea scribului său ca el

să ştie atunci cînd poetul

îşi va întoarce faţa de la faţa poemului său

să răspundă mulţimii ce va aştepta

tulburată şi încordată să vadă

cît aur fără de preţ pietre scumpe şi lemn de santal

descarcă din saci cămila

o dar ţara ţara Ofirului cum o m