De ce s-a privatizat Combinatul in doi timpi si trei miscari? De ce Guvernul a radiat colosalele datorii ale mamutului de otel? De ce au cumparat indienii si nu altii? Ce-ar fi insemnat ca Sidex sa ramina in proprietatea Statului? S-a vrut evitarea unei catastrofe economice, financiare si sociale la nivel national: fara privatizare, Combinatul ar fi intrat falimentar in iarna, 30.000 de oameni ar fi ramas fara slujbe, toate firmele dependente de Sidex ar fi intrat in blocaj tehnic, iar Romania ar fi fost aruncata in lada de gunoi a Europei. Reactia in lant ar fi putut conduce la violente miscari de strada cu capitala rasmeritei de otel la Galati, exact ce-i lipsea Guvernului la un an de la preluarea puterii. Astazi se implineste o luna de cind ministrul pentru Privatizare, Ovidiu Musetescu, si presedintele grupului LNM, Lakshmi N. Mittal, au finalizat contractul de vinzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni ale Combinatului siderurgic Sidex SA. Asadar, pe 6 noiembrie, la Londra, in prezenta premierului Adrian Nastase s-a pus punct celei mai mari, mai laudate si, in acelasi timp, mai controversate dintre privatizarile efectuate vreodata in Romania. Au ramas insa citeva intrebari care nu si-au gasit raspunsuri. Contractul de vinzare-cumparare nu a fost nici pina la ora actuala dat publicitatii, iar grabei si opacitatii in care s-a desfasurat procesul de privatizare, nu le-au fost aduse niciodata argumente suficiente. "Monitorul" va ofera in rindurile ce urmeaza o radiografie obiectiva a conditiilor, a implicatiilor, a riscurilor economice si sociale care au format decorul si, in fond, cauzele marii privatizari. Inca din anul 1999, Sidex se afla intr-o situatie financiara precara. Lipsa capitalului de lucru si, in particular, sumele mari datorate principalilor furnizori, puneau in pericol posibilitatea Combinatului de a-si continua activitatea. Datoriile imense