Revista Cosmopolitan din ultima lună e plină de surprize. Printre altele există, pentru femeile "pofticioase", un calendar cu bărbaţi puţin dezbrăcaţi. "Puţin" semnifică, aici, "în limitele permise", adică nu mai mult decît la mare, pe plaja comună. Noutatea constă pur şi simplu în faptul că e vorba, în sfîrşit, de un calendar cu bărbaţi. În sfîrşit nu pentru că femeile isterice din toate colţurile ţării de-abia aşteptau un suport pentru simţirile lor năbădăioase. Ci pentru că, pînă acum, toate calendarele cu nuduri sau semi-nuduri prezentau numai femei. Neuitate vor fi japonezele bronzate, în costume de baie destul de decente, care ne făceau cu ochiul şi-şi schimbau, în relief, poziţia seducătoare pe mulţi din pereţii apartamentelor noastre de bloc. Cosmopolitan reversează, firesc, poziţiile, dîndu-i şi femeii ce-i al bărbatului, şi viceversa. În sfîrşit, trupul, poate mai puţin voluptuos al bărbatului, devine obiect din subiect al dorinţei. Sau, pur şi simplu, al contemplării. Bărbaţii din calendar învaţă şi ei să pozeze, să fie sexy cu tot dinadinsul, să-şi arate ceva, să zîmbească savuros, cu subînţeles. Pe scurt, să se supună şabloanelor, să se potrivească unui calapod al dorinţei fixat de produsele vestimentare şi cosmetice, filmele şi cîntecelele comerciale şi manualele de popularizare. Din păcate, nu prea reuşesc. Chiar pe coperta calendarului adastă patru masculi forte ce, cu figuri şăgalnice, se prefac că-şi dau jos chiloţii. Sînt numai muşchi, şi arată ca un lot de înotători după/sau pregătindu-se pentru un antrenament. Cei din Full Monty, în imperfecţiunea lor firească, erau mai sexy. Luna ianuarie ne prezintă un cap de bărbat bine ieşind dintr-un tricou. Privirea este vizionară, dar maioul

aduce a tetra, pe care le foloseam, la sport, cu toţii, în şcoală... Bărbatul din februarie este un dur în toată puterea cuvîntului, şi cu adevărat dezbr