E de mirare - ce zic?, chiar de stupoare! - uşurătatea cu care dl Florin Constantiniu, un istoric care nu obişnuia să arunce cu vorbele precum publiciştii senzaţionalişti de mîna a doua - a denunţat de curînd Dilema ca pe o revistă poliţistă! (Adevărul literar şi artistic, nr. 514, pag. 13, "Despre Tony Judt şi despre stalinismul în veşmînt democratic"). O revistă a celei mai recente poliţii - aceea de opinie. Ideea este de-ajuns de smucită ca să pretindă unele detalii. Poliţia de opinie - după cum explică dl Florin Constantiniu, împrumutînd şi manipulînd termenul din "Geopolitica haosului" a lui Ignacio Ramonet - este aceea care, avînd ca misiune instituirea unei gîndiri unice, "veghează sau monitorizează tot ce consideră a fi abatere de la corectitudinea politică şi denunţă imediat pe culpabili. Dilema are «meritul» (drăguţele ghilimele ale ironiei finuţe! - n.m.) de a fi exprimat concis principiul de bază care călăuzeşte poliţia de opinie: «un antiamerican este un antiromân». Formula are o izbitoare asemănare cu cea din perioada stalinistă: «Nu poţi fi patriot adevărat dacă nu iubeşti Uniunea Sovietică». Atunci, nu-i aşa?, USA = Uniunea Sovietică Ailaltă". Înveselit de oralitatea acestui "nu-i aşa?" în stilul unui istoric nu prea glumeţ de obicei, uşor întristat de precaritatea bancului cu USA, mă văd nevoit să-i spun foarte pedestru dlui doctor în ştiinţele istorice că "nu-i aşa! Nu-i deloc aşa!". Pînă ca Dilema "să fi exprimat concis principiul de bază care călăuzeşte poliţia de opinie" (expresie cu care nu te joci! - n.m.) - un savant scrupulos, obsedat de sinceritate, nuanţă şi adevăr ar fi trebuit să indice unde, în ce număr al Dilemei, cînd, la ce dată şi sub ce semnătură a văzut lumina tiparului acest principiu şi încă "de bază". Era absolut obligatoriu, fără nici un "nu-i aşa?" excesiv de jucăuş. Chiar şi în turnătoriile de principii la orice circă