O dată pe an, Festivalul Naţional de Teatru adună, împacă sau învrăjbeşte în Bucureşti, la sfîrşitul toamnei, o bună parte din suflarea scenică românească. Pentru că festivalul, chiar şi atunci cînd nu este dotat cu premii, propune o competiţie şi impune o ierarhie; în ele sînt incluse, vrînd-nevrînd, nu doar spectacolele invitate, ci şi acelea rămase pe dinafară. Comentariile regizorilor şi actorilor, expuse pe larg în discuţii organizate, dar mai cu seamă, concentrat, în pauze, prin foaiere şi pe coridoarele teatrelor, ţin adesea loc de cronici şi orientează opinia generală mai decisiv decît orice analiză critică. Pe scurt, festivalul este în primul rînd o ocazie de întîlnire a prietenilor şi duşmanilor din teatru şi, uneori, a prietenilor şi duşmanilor teatrului.

Cum am adus noi politica,

cu un sul subţire În mod tradiţional, organizatorii festivalului sînt, încă de la prima ediţie, desfăşurată în 1991, Ministerul Culturii, Primăria Municipiului Bucureşti şi Uniunea Teatrală din Romănia - UNITER. Anul acesta, însă, UNITER (care la ediţia 2000 a deţinut direcţia executivă) a fost scoasă cu eleganţă (?) din joc, rezervîndu-i-se exclusiv capitolul "Relaţii cu mass media", primăria s-a retras în ultima clipă din organizare (retrăgînd şi suma cu care iniţial a promis să contribuie), aşa încît Ministerul Culturii (acum, şi al Cultelor) a rămas să danseze singur în arena astfel eliberată. Toate aceste mişcări nu au fost nici întîmplătoare, nici ingenue: preşedintele UNITER este Ion Caramitru, iar Ion Caramitru este membru al PNŢCD... primarul general al Capitalei este Traian Băsescu, iar Traian Băsescu este preşedintele PD... În plus, Ministerul Culturii a încredinţat festivalul, spre oblăduire efectivă, adică spre organizare propriu-zisă, Teatrului Naţional din Bucureşti, al cărui director general, Dinu Săraru, a devenit şi directorul artistic al reun