La cererea unui săptămînal parizian, un institut sociologic francez a făcut un sondaj despre meseriile considerate cele mai utile social. S-a alcătuit o listă cu 22 de profesiuni şi li s-a cerut celor întrebaţi să stabilească un clasament în ordinea "indispensabilităţii" sociale a fiecăreia dintre ele. Şi iată rezultatele. Pe primul loc a fost situată meseria de agricultor (55% dintre răspunsuri), pe al doilea cea de medic (51%). Urmează învăţător (27%), apoi cercetător (25%) şi, pe locul al cincilea, poliţist (18%). Meseria de inginer se află pe locul al 12-lea, la egalitate de răspunsuri cu cea de éboueur (gunoier, măturător, muncitor la salubritate) - 8%. Tot la egalitate, dar pe locul 18, sînt jurnaliştii cu psihologii - 3%. Pompierii (15%) şi muncitorii (13%) sînt clasaţi mai bine decît avocaţii (9%), judecătorii (7%) sau preoţii (2%). Aceeaşi revistă a publicat şi un clasament al profesiilor stabilit după mărimea salariilor: este aproape inversul celuilalt. Meseriile considerate social cele mai utile sînt mult mai prost remunerate decît cele aflate la coada ierarhiei utilităţii. Nu e, totuşi, nici o surpriză aici, în definitiv una dintre caracteristicile societăţilor dezvoltate constă în hipertrofia mai puţin utilului sau, mai prudent spus, a utilităţilor secundare. La prima vedere, o asemenea comparaţie dezvăluie existenţa unor mari injustiţii sociale. Revista care a cerut sondajul (o publicaţie de stînga) insistă de altfel asupra acestui aspect. Şi totuşi! Profesiile clasate pe primele locuri ale utilităţii sociale au în comun, se poate observa,
un volum considerabil mai mare de muncă dură sau măcar dificilă. Cu alte cuvinte, clasîndu-i pe agricultori pe primul loc al utilităţii sociale, francezii ar da un fel de primă trudei, efortului fizic. Este de asemenea posibil ca într-o lume intens preocupată de calitatea hranei, opţiunea pentru agricu
