Ochisor. Totul s-a petrecut in urma cu cativa ani. Intr-o dupa-amiaza de sfarsit de noiembrie, a inceput sa ninga. Seara, pe la zece, ninsoarea s-a intetit si a inceput vantul puternic. A nins toata noaptea. Spre ziua a stat, dar vantul spulberase zapada si, prin unele locuri, intrecea statura unui...

Ochisor

Totul s-a petrecut in urma cu cativa ani. Intr-o dupa-amiaza de sfarsit de noiembrie, a inceput sa ninga. Seara, pe la zece, ninsoarea s-a intetit si a inceput vantul puternic. A nins toata noaptea. Spre ziua a stat, dar vantul spulberase zapada si, prin unele locuri, intrecea statura unui om. In linistea alba, totul parea un taram de basm. Nu se auzea nici un zgomot, nu se vedea nici o urma de pas. De la fereastra, parea o alta lume. Primul gand a fost sa ies din casa, sa calc in picioare albul imaculat al zapezii. Afara era placut. Se mergea relativ usor.

In incremenirea inghetata a iernii am auzit, dintr-o data, un scancet. Un scancet slab, abia perceptibil. M-am oprit. Am ascultat. Nimic. Peste oceanul alb plutea o liniste nefireasca. Si totusi, scancetul se auzi din nou. Slab, ca al unui copil. M-am apropiat si am intrebat cu glas tare: "Unde esti?"... Mi-a raspuns un mieunat sfasietor. Undeva, intr-un noian de zapada, se prabusise o pisica. As fi vrut sa o salvez, dar cum? Ne despartea gardul de sarma al unei gradini. M-am dezbracat de hanorac, mi-am scos cizmele, am sarit gardul si mi-am croit drum cu mainile si picioarele prin nameti. Cand am ajuns, am descoperit o blanita plina de gheata si doi ochi. Unul speriat, celalalt scos. Am luat aratarea in brate si am facut drumul intors. Acasa, am sfarsit amandoi in cada.

Era un motan matur, metis, persan cu siamez, cu un ciotulet de coada. Avea o personalitate puternica si o inteligenta iesita din comun. Am facut o vizita la veterinar si au avut loc pe rand: un vaccin, o castr