Motto: Vasko Popa vorbea despre faptul ca partidul – in Iugoslavia lui Tito – descoperise ca poetii trebuie lasati sa se joace. Regimul lui Ceausescu a perfectionat doctrina titoista in materie de literatura: el a creat in cei mai buni scriitori romani sentimentul ca jocul – jocul verbal sau intelectual – este singurul lucru cu adevarat serios si chiar eroic. (Mult mai serios, oricum, decit mizeria fizica si morala, de factura aproape concentrationara, in care se afunda tara.)
Matei Calinescu – Ion Vianu
Amintiri in dialog, Editura Litera, 1994
A fost Baskirov prin Bucuresti. Mozart sublimat prin chiar esentele la care a reusit sa ajunga geniului lui: transcriptia-interpretare a lui Baskirov, o transfigurare sonora a unor trairi-meditatii, de dincolo de bine si de rau. Sigur ca Baskirov la 70 de ani nu mai este cel de la 40. Dar in muzica este altceva decit in sport – neputinta fizica poate sa declanseze cu totul alte resorturi meta-fizice. Asa cum unii orbi „vad“ mai bine ceea ce noi nu vedem. Chiar cu ochii larg deschisi. Pallady nascut in 1871. In aprilie s-au implinit 130 (o-suta-treizeci-de-ani, pare incredibil…) de la nasterea lui. Lucrarile unui maestru apar la licitatii, se vind, se cumpara, „circula“, dar aproape ca nimeni nu se mai gindeste la el. Faimosul lui Jurnal din care au aparut doar fragmente intr-o editie lacunara la Meridiane ramine inca inaccesibil. Vag pomenit, vag amintit, aproape ca nici n-a existat: culori, armonii, logica de otel a compozitiei. Secvente cotidiene alcatuite in fel si chip: tablouri, peisaje sau naturi moarte, portrete, mai mult sau mai putin „autoportrete“. Rigoarea unui artist, dincolo de timp, de modernitate sau postmodernitate, de viata lui, cita si cum a fost. „I-a“ fost daruita sau, de ce nu, el insusi a reusit sa si-o construiasca. Fara datorii, fara patimi si ambitii decit munca lui, obsesiile
