Conceptul de cyberfeminism a inceput sa se contureze la sfirsitul anilor ’80 sub forma unor noi dezbateri pe marginea vechilor subiecte de identitate, autonomie, putere sau control. Notiunea insasi de cyberfeminism este o combinatie care reflecta cuplarea miscarii feministe cu stiinta ciberneticii, feminismul aflindu-si un nou topos de manifestare si extindere in environment-ul computational. Tehnologia digitala ofera noului tip de feminism un cadru prielnic de fundamentare teoretica, fie prin ipostaziere in ideologie a Internetului, ideologie amalgamata cu principii ale postcolonialismului, fie prin formularea unei constiinte cyborgice datorita operatiilor de protezare/implantare sau interfatare cu computerul.
Teoria feminismului in contextul digitalizarii este influentata de discursurile cybertehnologismului in acceptiunile acestuia de libertarianism ontologic, epistemologic, dar si socio-politic. Mutatia cea mai importanta a cyberfeminismului o constituie, prin urmare, abordarea post-gender, abordare legitimata prin apelul la iconicitatea cyborg-ului. Depasirea categoriei de gen devine posibila prin referinta la cyborgizarea umana, astfel incit termeni precum „masculin“ sau „feminin“ devin inoperabili in noua contextualizare electronica.
Feminismul, in interpretarea clasica de emancipare a femeii intr-o lume dominata de barbati si de accentuare a diferentei feminine prin care femeia se individualizeaza in roluri specifice, este inlocuit, in emergenta erei digitale, de un cyberfeminism care deconstruieste opozitiile traditionale. Cyberfeminismul isi ambiguizeaza referinta conceptuala printr-un paradox: este cyberfeminismul o continuare digitalizata a feminismului continut in termen, feminism care evidentiaza specificitatea femeii in raport cu barbatul, sau este o ruptura de acest feminism prin propunerea imaginii cyborgului post-gender? I
