1984. Il le bafoua ainsi, avec tendresse même, et le petit Z. se gudură mărunt şi mult timp, de plăcere... Când nu poţi, dă-o pe franţuzeşte.
*
* *
Aşteptarea ca lipsă de putere. Cine aşteaptă, înseamnă că n-are putere. Un personaj, Omer... care să fie informator; fost contabil, a avut o condamnare penală şi, în schimb, face servicii, mania lui de a nota tot felul de întâmplări, figuri de persoane, note informative; scrie caligrafic cu aerul său de surd frumos (trebuie să fie surd, de unde, în compensaţie, mania lui de a nota tot timpul ceea ce de fapt nu aude, dar îşi imaginează...)
*
* *
12 septembrie 1984. Va trebui oare să mă învăţ cu singurătatea? O tăcere rece se lasă din zi în zi în jurul meu, nu mai sună nici telefonul. Şi... D?... De fapt, cât scrii, ar trebui să nu fii singur. Personajele... Il y a des flics par naissance et des flics qui n'ont eu autre chance. (Maurice cu ai săi, Maria, Sarkis, Pierre, o familie libaneză foarte civilizată. Relaţii hipercivilizate pline de delicateţe şi de o acuitate intelectuală. Folosesc franceza sec. XVIII).
*
* *
Theodor Pallady. Se povesteşte că maestrul, trecând într-o zi pe lângă o pictoriţă amatoare care picta în aer liber, şi după ce se aplecase uitându-se atent la pânza ei, ar fi spus către un însoţitor: ,,Elle a le don funeste de la ressemblance".
Sau Lucian Grigorescu, imitându-l pe Clemenceau care zice despre soldaţii italieni: ,,Habillez-les en rose, habillez-les en rouge, ils foutrons toujours le camp!" ,,Îmbracă-i în roz, îmbracă-i în roşu, totdeauna o vor şterge..."
*
* *
Packardul tras de patru cai pe frontul din Moldova după revoluţie. Maşina a fost a generalului ţarist Skobelev, împuşcat de soldaţii revoluţionari şi aruncat într-un puţ, în satul Stârpeni. O moşieriţă iese în drumul
