,,La începutul anului 1957 am debutat în Gazeta literară cu un articol despre o ediţie Ion Ghica", spune Z. Ornea într-o pagină confesivă din volumul Interpretări (1988); cu o ,,vechime" de patruzeci şi patru de ani, Z. Ornea este, în mod cert, unul dintre cei mai consecvenţi şi, totodată, mai avizaţi critici ai ediţiilor din literatura noastră contemporană. El face parte din ,,şcoala pentru editarea şi critica textului literar", constituită, la începutul deceniului şase al secolului XX (în pofida opiniilor unor oameni cu puţină ştiinţă de carte, se mai făceau, iată, şi lucruri bune pe atunci), în jurul lui Ion Roman, cel care a condus ,,sectorul" de istorie literară din cadrul E.S.P.L.A. ,,Atunci, la această şcoală, care a fost ESPLA de odinioară - precizează Z. Ornea -, s-au format editori străluciţi care fac astăzi onoare acestei discipline. Citarea cîtorva dintre ei e proba cea mai concludentă a acestei rodnice înfăptuiri: Liviu Călin, Teodor Vârgolici, Andrei Rusu, Gh. Pienescu, Geo Şerban, Radu Albala, Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Al. Săndulescu, Tiberiu Avramescu, Niculae Gheran, Domnica Filimon, Maria Simionescu, Mirela Teodorescu şi încă alţii". Z. Ornea are toate motivele să fie ,,nostalgic" în aceste rînduri de acum mai bine de un deceniu; mai întîi pentru că şi astăzi cei amintiţi (cărora li se adaugă tot... cei de-o vîrstă ori, din păcate, numai amintirea lor, din alte centre culturale: ieşenii N.A. Ursu, Al. Andriescu şi Liviu Leonte, clujenii Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Ion Pop, Mircea Muthu) au rămas editorii noştri activi, la care, în decurs de cîteva decenii, aşadar, s-au alăturat prea puţine nume noi. Absolvenţii facultăţilor de Litere din promoţiile mai recente preferă o ,,carieră literară", în poezie, proză, eseu, traduceri; explicaţiile sînt numeroase şi ele au făcut obiectul unor nu puţine dezbateri în presa noastră culturală. Dar Z. O