Femeile mănîncă bărbaţi?

Ceea ce îi atrage atenţia cititorului, chiar înainte de a deschide cartea de povestiri sadi(comi)ce a scriitoarei de origine franceză Hélène Lenz, este, fără doar şi poate, ilustraţia copertei - o reproducere a lucrării lui James Ensor, Cearta scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelaţie cu titlul volumului (Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce), această imagine nu numai că surprinde şi incită la lectură, dar creează şi un anumit tip de aşteptări, direcţionează receptarea în sensul disponibilităţii faţă de elementul fantastic, pregăteşte decolarea către un tărîm straniu, populat de cadavre înzestrate cu simţul umorului (desigur, negru) şi de vrăjitoare exuberante. S-ar părea că această lume este una a farselor macabre, a conflictelor insolubile şi a răzbunărilor sadice.

Bineînţeles că deocamdată ne aflăm încă pe terenul presupoziţiilor vagi pe care prima povestire Tabloul exotic nr. unu (sărbătoarea) pare mai degrabă să le contrazică; nici vorbă de cadavre, vrăjitoare, spînzuraţi, şi cu atît mai puţin de cazane cu smoală; poate singurul indiciu în concordanţă cu presupunerile noastre este "atmosfera sulfuroasă" în care ne este servită "o bucată de viaţă în sînge". Protagoniştii - Bărbatul şi Femeia - sînt angrenaţi într-un adevărat război al sexelor, conflict ce transformă aşa-zisul paradis terestru într-un decor infernal în care se pun la cale răzbunări sîngeroase şi se plătesc poliţe în-

tr-un mod ce aminteşte de cruzimea unor personaje de desen animat (să ne gîndim, de pildă la Cow and Chicken); de altfel naraţiunea însăşi capătă pe alocuri un ritm accelerat, de cartoon, dar din dorinţa de a cuprinde prea multe detalii şocante şi mai cu seamă din cauza inflaţiei de aluzii culturale, politice, economice, riscă să devină prolixă.

Mult mai interesante mi se par următoarele două povestiri Chinezii papă cop