"Roxana are abia doua luni", nota ziarul nostru de ieri, atunci cind descria cazul unor parinti inconstienti care-si tineau copiii in frig, intr-un bordei de cartoane, linga liniile de cale ferata din cartierul Canta. Astazi nu mai putem spune ca "Roxana are abia doua luni", ci ca "Roxana a avut doua luni". Ieri dimineata, cind cititorii nostri aflau despre drama fetitei, ea era deja pe lumea cealalta. "Cind ne-am trezit, avea spume la gura, se ineca, avea fata vinata. Nici n-am stiut ce sa-i facem. Pina in ora noua nu mai respira", a povestit Aurelian, fratele de zece ani al fetitei. "«Cine ma mai ia in seama daca dau copiii?», se intreaba, cu un pragmatism absurd, mama. Ea a refuzat sa accepte plasamentul copiilor, asa cum cere Directia pentru Drepturile Copilului (DPC), temindu-se ca nu o sa mai aiba niciodata o casa. Pretul santajului ar putea fi insa tragic: propriii copii morti de frig". Poate ca nimeni nu si-ar fi inchipuit ca rindurile de mai sus, din articolul "Parinti inconstienti santajeaza Primaria cu viata copiilor", aparut in numarul de ieri al "Monitorului", ar putea fi o premonitie macabra. Un frate al Roxanei a mers, ca de obicei, la cersit Familia Rotaru sustine ca a ajuns sa traiasca in strada dupa ce, in urma cu citeva luni, a fost data afara dintr-o casa nationalizata. Insa ce a fost in mintea parintilor care si-au tirit si copiii in bordeiul de carton de la marginea orasului, atita timp cit Directia pentru Protectia Copiilor se oferise sa le acorde un adapost, este imposibil de spus. Lorena Rotaru, mama Roxanei, inlacrimata, purtindu-si in brate fetita moarta, nu-si mai amintea ca, numai cu o zi inainte, ii semnase practic condamnarea la moarte, cind declarase pe propria raspundere ca poate avea grija de fetita. Si unchiul Roxanei, Eduard Poponea, refuzase categoric plasamentul copiilor in seara dinaintea tragediei: "Da' ce, is facuti la kilogra