Monologuri cu scriitori. Adrian PopescuIarna deplina, muntele. Nimic nu poate fi mai grozav decat iarna, la munte. In cabana, unde ai pus un lemn uscat pe foc, aranjandu-l, ca in urma cu sute de ani, sa-l cuprinda flacarile, retraiesti o lume arhaica. Focul, o simtim fiecare, declanseaza irezistibil...
Monologuri cu scriitori
Adrian PopescuIarna deplina, muntele
Nimic nu poate fi mai grozav decat iarna, la munte. In cabana, unde ai pus un lemn uscat pe foc, aranjandu-l, ca in urma cu sute de ani, sa-l cuprinda flacarile, retraiesti o lume arhaica. Focul, o simtim fiecare, declanseaza irezistibil reveria, fantasmele eului nostru visator, dar si amintiri profunde, care vin de departe, de la stramosii nostri. Afara, zapada scartaie sub cizme si copilaria isi pregateste drumul de sanii sau de schiuri, pe zapada care a prins o crusta albastrie. Iarna, in muntii nostri sau in Dolomiti sau in Alpi, ne intoarce la sursele unei varste mirifice, invie o Europa a jocurilor de iarna si a sarbatorii Craciunului. Europa crestina se bucura, acum, de minunea intruparii divinului in uman, de ieslea Bethleemului, unde un copil s-a nascut ca sa salveze lumea. Bradul care va impodobi Piata San Pietro vine, in acest an, din padurile romanesti si simt ca poarta in zapada ramasa in crengile viguroase si in scoarta sa, unde limfa nu s-a uscat de tot, ceva din prospetimea locurilor noastre. Langa scenografia sacra a traditionalelor si indragitelor "impresii" - pestera, ieslea si pastorii, magii prezentandu-si darurile Copilului Divin, Mariei si lui Iosif -, bradul romanesc aduce in Cetatea Eterna, proaspat, vazduhul Carpatilor.
Iisus, copil, saracie, calatorie, frig sau maretie a celui slab din bunatate si iubire. Iarna devenim cu totii mai copilarosi, iar muntele ne ajuta sa fim astfel, stergand florile de gheata de pe sticla geamului. De cand nu am f
