Bolnava de SIDA, Ancuta Belchim traieste ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Colegii de clasa o privesc ca pe o adevarata printesa Asezata la margine de padure, casa lui Costica si a Lucicai Belchim din Dofteana pare, in mijloc de iarna, rupta din poveste. Soarta a vrut, insa, ca pentru stapinul casei si pentru Ancuta, prislea familiei, basmul sa nu fie cu zine bune si Feti-Frumosi. Locul acestora a fost luat, brutal, de un cancer pulmonar, respectiv de un virus ucigas botezat HIV. A ramas insa speranta scaldata in "valurile" din ochii de un albastru ireal ai Ancutei. Odata intrati in curtea familiei Belchim, insotiti de invatatoarea Mariana Mazilu, prima faptura care ne-a iesit in cale a fost Ancuta. Ivita brusc de dupa un colt de casa, aceasta s-a aruncat in bratele fostei sale dascalite, acolo unde a ramas pina la sfirsitul discutiei. Ca legatura dintre cele doua este una deosebita, o recunoaste si Lucica Belchim, mama Ancutei. "Daca nu era doamna invatatoare, nu stiu ce ne facem. Dinsei i se datoreaza faptul ca, acum, Ancuta traieste ca un copil normal si este iubita de toata lumea. Nu demult, am fost la Piatra Neamt si, la intoarcere, Ancuta a tinut neaparat sa-i cumpere flori doamnei invatatoare", spune Lucica Belchim, smulgindu-i acesteia o lacrima. Ancuta nu s-a oprit insa aici cu dovezile de dragoste fata de fosta sa invatatoare. Anul trecut, de Craciun, a dat serioase emotii celor de acasa, cind, pe la cinci seara, s-a urcat, impreuna cu o alta colega de clasa, in trenul de Tg. Ocna, pentru a merge sa o colinde pe Mariana Mazilu. "Cind le-am vazut in fata usii, am inlemnit. Pina n-am auzit telefonul, care era confirmarea ca au ajuns cu bine acasa, nu m-am linistit", isi aduce aminte si invatatoarea. Si totul pentru a cu tifla virusului ucigas, care a pus stapinire pe Ancuta in urma cu vreo cinci-sase ani. "Pe la vreo trei-patru ani, Ancuta a stat destul d