Nu trebuie neaparat sa citezi fraza poetului ca lumea sa inteleaga foarte bine de ce, cind vezi ceva care-ti place, ai vrea sa-ti impartasesti cu cineva bucuria, si asta cu atit mai mult atunci cind e vorba de lucruri care au legatura cu identitatea noastra, cu cultura noastra. E un sentiment care te incearca destul de des cind calatoresti in strainatate si vezi, nu chiar la fiecare pas dar nici exagerat de rar, ca sintem prezenti acolo, ba cu o traducere, ba cu o expozitie: si nu arata rau…
Aflat, de pilda, pentru citeva zile la Roma, am intrat intr-o librarie si am deschis o carte intitulata atragator Arcipelago Malinconia. Scenari e parole dell’interiorità (Arhipelagul Melancolie. Scenarii si cuvinte despre interioritate), foarte recent aparuta la Donzelli editore din Roma si, dupa un prim volum de studii foarte interesante semnate de nume de prima mina (despre eros si melancolie, figuri ale absentei: melancolia corpului, soarele negru – geniu si nebunie in Occident, visul prizonierului s.a.), gasesc in al doilea, destinat antologiei, nume cunoscute din poezia de dupa razboi: Bella Ahmadulina, Iosif Brodski, Philippe Jacottet, Nelly Sachs si altii; alaturi de ei, Paul Celan (Sprich auch Du, Chymisch, Aus Fausten, weiss) si Ana Blandiana (Intoarcere, Despre tara din care venim si Locul nostru). Introducerea, intitulata Umbra cuvintelor, si profilul bio-bibliografic sint semnate de profesorul Bruno Mazzoni, unul dintre cei mai cunoscuti traducatori si exegeti ai literaturii romane in Italia (nu putini de altfel si foarte buni). Bine informata si echilibrata, nota sa prezinta poezia Anei Blandiana, „desi pasionata de sens si fascinata de abstractiune“, ca marcata de o dimensiune mitica in care se exprima inca „nostalgia pentru un timp care n-a cunoscut trauma sciziunii dintre eu si lume“.
Mai de departe, de la Baabda din Liban, ne parvine el
