Pentru ca ne apropiem vertiginos de sfirsitul anului, dar, la fel de vertiginos, de-un inceput de an, ma gindeam ca cel mai nimerit ar fi sa scriu citeva rinduri despre niste tineri. Asta ca o infuzie de optimism necesara cu asemenea ocazii. Dar unde sa gasesc eu tineri, tineri „de tot“, cu inclinatii scenice ori, batar, cu apetit pentru aceasta arta, tineri care sa stie ca exista si altceva pe lume decit copilul minune, discoteca ori clodvandam? Si n-am plecat eu prea departe de Cluj si-am poposit in Dej (chiar in Dej), la casa de cultura. Era frig, normal, asa-i in toata tara, fisiia gazul in sobele de teracota cam de trei ore fara vreun efect „simtibil“, ceea ce insa nu i-a impiedicat pe spectatori sa asiste la un recital teatral oferit de liceeni (mai putin aia dintr-a XII-a) in limba franceza. Exact, nu va mirati, ca doar noi sintem francofoni, daca ati uitat cumva treaba asta. De cind cu Festivalul international de teatru francofon de la Arad, organizat de neobositul Florin Didilescu (anul acesta n-am putut participa, din pacate), ambitiile liceenilor si, implicit, ale profesorilor cresc si-atunci creste si gustul pentru limba franceza, dar si pentru scena, teatru, literatura, spectacol… Si nu e putin lucru, iar noi (cei ajunsi la a doua tinerete) putem zice ca nu-i totul pierdut… Pe scena racoroasa urcara trei trupe de teatru. La inceput, trupa „Les Francofols“ de la Liceul „M. Eminescu“ din Cluj, condusa de Liliana Somfalean si Liana Cocan. Cu multa indrazneala, ei au „atacat“ povestirea lui Panait Istrati – Nerantula –, concepind un scenariu condensat, poate prea pretentios (dificil) pentru niste adolescenti care, insa, si-au luat rolurile in serios si au incercat sa creeze situatii, ba chiar si personaje cit mai veridice. E adevarat ca si Catalina Buzoianu a montat un spectacol avind la baza aceeasi lucrare, dar asta n-are nici o legatura cu francofonii nos