Cu 25 de ani in urma autoritatile comuniste din Republica Democrata Germana i-au interzis cunoscutului sansonetist, poet si publicist Wolf Biermann sa se reintoarca in patrie. Dupa multi ani de hartuieli, interdictii si supraveghere permanenta din partea Securitatii Stasi, regimul est-german i-a acordat disidentului incomod Wolf Biermann o viza de iesire. La invitatia sindicatelor din Germania occidentala, Biermann urma sa concerteze in citeva orase din vest. Primul concert a avut loc la Köln, pe 13 noiembrie 1976. Atunci disidentul a intonat toate acele cintece interzise in RDG, dar publicate in apus. La trei ani dupa concert, Biroul Politic i-a retras poetului cetatenia.
Cu ironie trista, dar si cu un sarcasm usturator, Biermann (nascut la 15 noiembrie 1936) descria in cintecele sale situatia politica deprimanta din Germania comunista, dominata de omniprezenta Securitatii Stasi, imortalizata in Balada securistilor, tradusa si-n limba romana de Jacob Popper (cf. volumul: Ghitare cu ghimpi. Cintece si poeme contestatare din Europa si America latina, Editura Metropol, Bucuresti, 1993): „Drag imi este ca un frate,/ Fie ploaie, fie vint,/ Ciinele de la securitate./ Ma pazeste ca un sfint./ Sub pat mi-a pus un microfon,/ Sa nu-i scape nici un ton,/ Nici o gluma, nici un cintec,/ Chiar cind am dureri de pintec/ Si-n privata ma retrag,/ Fratii cu urechea trag“.
Desi existasera si inaintea expulzarii lui Biermann actiuni de rezistenta ale scriitorilor si artistilor, pina atunci nu mai avusese loc vreo solidarizare organizata a celor nemultumiti de regim. Scrisoarea de protest adresata conducerii superioare de partid si de stat, prin care numerosi scriitori est-germani protestau impotriva expulzarii lui Biermann, a fost, de fapt, actul de nastere al opozitiei organizate. Printre semnatarii scrisorii de protest se aflau nume sonore ca Stephan Heym, Christa
