Primul an al secolului XXI si al mileniului III se incheie peste doua saptamini. Cum vor fi secolul si mileniul nu se poate sti – desi, dupa atacurile teoriste asupra Americii de pe 11 septembrie, multa lume se tot intrece in profetii. In schimb, putem trage linie pentru a vedea cum a fost anul 2001, pe care – asa-zicind – l-am vazut cu ochii nostri. O incercare – deci – de bilant: cultural, de vreme ce cu „observarea“ domeniului ne-am invrednicit si noi in revista noastra, atit cit s-a putut…
Context politic: progrese „integrationiste“
Cultura, cultura, insa ea nu se face in turnuri de fildes! In complexa, dinamica postmodernitate, proiectele intelectuale au de multe ori pronuntate dimensiuni comunitare, interventiile creative in cotidian sint frecvente, esteticul „inalt“ si structurile literaturii sau cinematografiei „de consum“ interfereaza. Arta e tot mai „impura“, mediatica, publicitara, „informationala“. Cultura se dilata si se infiltreaza in existenta noastra de zi cu zi, o asimileaza, tinde sa echivaleze cu civilizatia: a strazii, a cartierului sau a orasului, a mentalitatilor si a comportamentelor, a socialului si a politicului.
Ca prim an de ciclu electoral, 2001 ne-a adus noutati de tot felul, bune si rele. Cel mai important lucru a fost continuitatea proceselor „integrationiste“. In urma cu un an, imediat dupa alegerile generale, multi devenisera sumbri, imaginind o Romanie care ar intoarce spatele Occidentului, devenind – in compensatie „nostalgica“ – obedienta fata de Moscova. Obligatia de a alege un sef al statului dintre un fost comunist si un extremist nationalist i-a facut pe unii sa renunte la dreptul de a vota. Se vorbea despre „dezastru“, despre „izolare“, despre viitoare exoduri disperate spre lumea libera. Din nou in decembrie, sintem la capatul unui an politic in care s-au facut pasi mari spre integrarea noastra
