După o lungă perioadă de tăcere, fostul preşedinte Constantinescu a făcut săptămîna trecută mai multe aprecieri critice la adresa actualei Puteri. Dl Constantinescu a devenit, cum se ştie, o simplă persoană particulară din ziua în care a predat Palatul Cotroceni succesorului său. Unii îi reproşează că, deoarece n-a mai participat la alegeri, i-a lăsat pe ţărănişti într-o situaţie catastrofală, motiv pentru care aceştia n-ar mai fi intrat în Parlament. Alţii îi reproşează ieşirea pe uşa din spate din politică, ceea ce nu se face pentru un preşedinte. Mai sînt şi unii care îi reproşează prestaţia ca preşedinte în politica internă, fiindcă n-ar fi avut autoritatea necesară faţă de partidele din coaliţie.

În ceea ce mă priveşte, nu cred că dl Constantinescu i-a lăsat pe ţărănişti de izbelişte, ci aceştia şi-au jucat înfiorător de prost cartea. De altfel, după ce au pierdut alegerile ţărăniştii şi-au bătut joc de partidul lor, fărîmiţîndu-l într-un spectacol cu public fără precedent.

Nu ştiu care au fost intenţiile de viitor ale dlui Constantinescu atunci cînd a refuzat să mai candideze, dar în discuţiile care au premers acestei decizii, trei dintre partidele coaliţiei PD, PNL şi UDMR l-au avertizat că au propriul lor candidat. Cine vrea să uite că în '96 dl Constantinescu a avut parte de un culoar politic unic - candidat al CDR, sprijinit şi de UDMR şi ajutat în cel de-al doilea tur de scrutin şi de PD - îi poate, desigur, reproşa originalitatea ieşirii din scenă. Găselniţa cu Mugur Isărescu ar fi putut avea o soartă mai bună dacă fostul premier ar fi avut o mai mare viteză de reacţie în acceptarea candidaturii la preşedinţie şi ar fi încercat să fie mai convingător în campania electorală. Să mă ierte strategii tandemurilor, dar mai proastă campanie electorală decît au avut partidele aflate astăzi în opoziţia democratică e greu de inventat. Marele ei