Sîmbătă 1 decembrie
Friedrichstrasse. Una dintre marile staţii ale S-Bahnului. Spre surprinderea numeroşilor călători, staţia e împînzită de poliţişti şi de soldaţi care obligă pe toată lumea să folosească o singură ieşire. Printr-un zid de sticlă, observ în stradă o mulţime enormă de manifestanţi şi o masă compactă de poliţişti, mai mulţi decît am văzut vreodată în toată Germania. Am aparatul de fotografiat cu zoom la mine. îl potrivesc şi, cînd să apăs pe declanşator, imaginea se înverzeşte brusc. în faţa aparatului s-a aşezat un soldat care e cam de două ori mai mare decît mine. Mă uit de jos în sus la el şi-i văd undeva, departe, un surîs larg, cu dinţi ca de reclamă. Fotografiatul interzis, spune el mai mult amuzat decît serios, şi mă împinge uşurel la o parte. Deşi abia m-a atins cu două degete, m-am trezit la vreo jumătate de metru distanţă. Ne depărtăm - sînt cu I. şi M. - de acest loc încins. Cineva ne strigă ceva, pe o trecere de pietoni, dar nu auzim bine şi nu ne dăm seama dacă e un avertisment bun sau unul rău. Spiritul meu de aventură e dat la minimum astăzi, iar locurile în care se află înghesuite mulţimi mă înspăimîntă. Aflăm destul de curînd că e vorba de o manifestaţie a extremei drepte, iar la televizor, seara, îi vedem de aproape pe tinerii raşi în cap, cu haine de piele neagră. Femeile nu lipsesc. Te întrebi ce-o fi în mintea lor. Berlinezii sînt indignaţi de această adunare deloc liniştită şi o spun răspicat.
O stradă mai încolo ţi se pare deja că eşti în alt oraş: brazii de Crăciun împodobiţi cu stele albe, lumea destinsă intrînd în cîte un magazin, la cumpărături. După ce am eşuat ca fotograf amator în surprinderea demonicului, prind în obiectiv o îngereasă care împarte fluturi de hîrtie dintr-un coş de nuiele. Are aripi mari, adunate, şi păr lung, castaniu.
Luni 3 decembrie
Iarna berlineză nu seam
