Desi are 80 de ani, mesterul din Berzunti sta mai mult prin turnee decit acasa Vioara din claxoane Pe Dumitru Vranceanu - sau Mos Tache din Berzunti - il cunosc, de ani de zile, toti consatenii lui, vecinii din citeva sate din imprejurimi, foarte multi oameni din Romania, dar si din citeva mari orase ale lumii. Dupa spusele sale, mesterul de viori din metal cu goarna si de masti traditionale a vazut pina acum un sfert din Mapamond, dar mai are inca de vazut, pentru ca la cei 80 de ani este inca in putere si nu se da pe multi ca el. „Scapar de nerabdare sa plec, la anul cu la niste cunostinte din Germania" - spune Mos Tache, in timp ce isi acordeaza o vioara si se pregateste sa ne faca o proba a mestesugului pe care il are si la cintat, nu doar la facut viori cu goarna. De aproape doua saptamini, Mos Tache n-a mai dat pe acasa. Cinta, intr-una, pe la festivaluri si pe la petrecerile care acum, la sfirsit de an, se tin lant. A fost la Ziua Galatilor, a cintat pe la Brasov, a dat o fuga pe la Oradea si, acum, se spune ca s-ar afla pe undeva tot prin vestul tarii. Pentru ocaziile la care este invitat, mesterul din Berzunti nu se pregateste anume. El repeta de ani de zile ce a invatat odata. Aproape nu exista om care ii trece pragul casutei modeste, dintr-un virf de deal din Berzunti, care sa scape de Mos Tache fara o „proba" din mestesugul sau de rapsod. Indata il vezi cum isi ia o ciudatenie de vioara din tabla zincata, croita dupa calapoade proprii, la care a lipit, cu cositor, o goarna de alama de la claxoanele autoturismelor si o membrana telefonica. Mos Tache porneste potpuriul cu o sirba veche, la care se acompaniaza cu un soi de doba croita dintr-un dulap de lemn, dar si cu un solz de peste si, din cind in cind, cu ziceri din gura. Melodiile lui nu tin de un folclor anume, de o zona sau de un interpret cu nume, dar aduc a Zavaidoc si a melodiile batrinilor lautari