Scrisoarea Saptamanii. Anacronicul. Stimata d-na Sanziana Pop,. Citesc cu regularitate revista "Formula As" , editata sub inaltul dumneavoastra patronaj spiritual, si ma bucur de fiecare data constatand ca ati gasit o cale de a ajunge la sufletele oamenilor, iar gesturile care urmeaza celor scrise in...
Scrisoarea Saptamanii
Anacronicul
Stimata d-na Sanziana Pop,
Citesc cu regularitate revista "Formula As" , editata sub inaltul dumneavoastra patronaj spiritual, si ma bucur de fiecare data constatand ca ati gasit o cale de a ajunge la sufletele oamenilor, iar gesturile care urmeaza celor scrise in revista dvs. sunt cu adevarat generoase si profund umane.
Eu personal ma consider un personaj anacronic in mediul social si profesional in care ma misc si pe care il cunosc, dar dvs. si revista dvs. ma puneti deseori pe ganduri: nu cumva eu ma insel, nu cumva perceptia mea despre oameni este deformata de intamplarile din viata mea, intamplari ce au constituit lovituri si rani tocmai pentru ca eu nu eram suficient de pregatita?
Stiu ca niciodata nu voi avea ocazia de a avea un schimb de opinii si ganduri cu dvs., dar simt totusi nevoia sa va transcriu mai jos cateva ganduri ale mele; poate ca reflectand la ele, veti putea face si mai mult pentru ca ceva sa se schimbe in mecanismul de gandire al oamenilor.
Il intalnim din ce in ce mai rar, dar el exista: neobservat, asa cum de altfel isi doreste, el traieste langa noi ca o parere, ca un personaj ce nu are un loc al lui si care din cand in cand spune sau face ceva ce ne produce mirare: ridicam din umeri si trecem mai departe.
El inca mai da buna ziua portarului cand intra intr-o institutie publica si se asteapta ca functionarul la care merge sa rezolve o problema, sa fie atent la ce spune el, eventual sa-l pofteasca sa ia loc, daca trebuie sa mai zaboveasca putin si - d
