"Mos Craciun, la noi nu este nici o adresa. Stam linga Bahlui, intr-o camera mica, cinci copii cu mama si tata. Sora mea cea mai mica, Florentina, a zis ca sa-i aduci o patura, ca nu mai avem vreascuri de pus pe foc". O astfel de scrisoare ar vrea sa trimita catre Mos Craciun Valentina Popa, daca, la cei 11 ani pe care-i are, ar mai crede ca minunile se intimpla. In coliba din lut si paie in care sta de cind s-a nascut, insa nici macar candela nu mai arde pentru ca nu au mai fost bani de ulei. Soba din coltul camerei e la fel de rece ca toate lucrurile din incapere. Toti fratii Popa, cel mai mic de cinci ani si cel mai mare de 12, stau inghesuiti sub trei paturi, asteptind venirea unuia dintre parinti. "Mama a plecat la cantina si tata aduna cartoane", mai spune Valentina. E ajunul Craciunului. Nu si in "Dallas", colonia bordeielor de pe malul Bahluiului. Odata iesit din Galata, inspre Bahlui, timpul o ia cu repeziciune inapoi. Drumurile se transforma in niste carari informe, stiute numai de cei care si-au gasit un adapost aici, casele scad in inaltime, parind mai degraba niste adaposturi incropite in graba de niste naufragiati. Garduri nu exista, iar daca te uiti in sus nu vezi nici un fir de retea electrica. Doar la inceput, vreo citeva zeci de metri, poti vedea pe cite o casa ca e vorba de strada Cicoarei. La un moment dat, drumul se infunda in mormane de zapada. In stinga, o coliba cu un antreu din scinduri vechi. Alaturi, o caruta fara roti, in care stau aruncate tot felul de gunoaie, de la cutii goale de televizor pina la cirpe si cartoane. Bat intr-o usa care de abia se mai tine in balamale. In momentul urmator, ies patru tinci, nici unul imbracat pentru vremea de afara. Cea mai mica e Florentina, are cinci ani. Singurul ei frate, Costel, are doar sapte ani. Surorile ei au noua (Simona), 11 (Valentina) si 12 ani (Roxana). Nu-i viziteaza nimeni niciodata "Nu-i