Cersetoria si vagabondajul au statut de infractiune si sint sanctionate de Codul Penal cu pina la trei ani de inchisoare. Chiar daca ne impiedicam zilnic de cersetori pe la mai toate colturile strazilor, autoritatile galatene inchid ochii la vederea lor. Asa se face ca aceste persoane ajung foarte rar dincolo de gratii. Ca urmare, tot mai multi incearca sa-si cistige existenta din mila publica, cersetoria devenind chiar o meserie banoasa. Constienti ca nu vor fi pedepsiti, cersetorii si vagabonzii isi duc viata fara nici o grija pe strazi, acolo unde nici legea nu ii poate atinge. Cersetoria trebuie probata Cei care intind mina pentru a primi de pomana au impinzit orasul, putind fi acum intilniti oriunde: in mijloacele de transport in comun, in fata bisericilor, a hotelurilor, a magazinelor si chiar la semafoare, oriunde se invirt cei din "lumea buna". Murdari, zdrentarosi si lasind la vedere o infirmitate sau o rana oribila, cersetorii au ajuns sa faca parte din peisajul orasului. Paradoxal, cei care le arunca cite un banut devin astfel complicii unei infractiuni prevazute de Codul Penal: cersetoria. In ciuda acestei prevederi, foarte putini milogi au ajuns in boxa acuzatilor, pentru simplul motiv ca nu sint luati de pe strada, nefiind intocmite dosare penale pe numele lor. In plus, pentru aducera unei astfel de acuzatii trebuie realizate mai multe "operatiuni" care mai de care mai costisitoare, deoarece, asa cum se prevede in Codul Penal, cersetoria reprezinta "fapta persoanei care, avind capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publica". Pentru a dovedi ca omul poate munci, dar nu vrea, persoana prinsa cersind trebuie dusa la un laborator pentru a se dovedi ca are incapacitate de munca. Aceste "operatiuni" costa si de aceea autoritatile nici nu se obosesc sa-i adune de pe strada. Vagabonzilor ar trebui sa li se asigure un loc de munca O alta categor