1 octombrie 1999
* În perioada 20 iulie - 20 septembrie am fost în România.
Este prima dată că stau în ţară un timp atît de îndelungat. Am fost la mare unde am urmat un tratament la o policlinică (masaj, duşuri sub presiune, gimnastică), apoi la Vălenii de Munte şi în septembrie m-am ocupat de apariţia unor cărţi şi de un colocviu. La Ed. Cartea Românească va fi publicat volumul: 2+1, două scenarii de film şi o piesă de teatru, iar la Editura Du Style (Doina Uricariu) reeditarea romanului de debut, Ultimii, refuzat (timp de 3 ani) de Costache Olăreanu, directorul Editurii Fundaţiei Culturale Române. După 30 de ani de la apariţie, am citit şpalturile romanului şi am făcut corectura. Aproape că îl uitasem. Îmi era teamă că nu o să-mi placă.
L-am citit cu interes şi am găsit anumite ,,obsesii" care au apărut - după aceea - şi în alte cărţi.
Bucuria că romanul... ,,rezistă timpului".
* Interviuri în presă şi la televiziune. Într-un interviu TV - ,,Raportul dintre creaţie şi sacru" (Ela Panait) - am vorbit despre împrejurările în care s-a manifestat sacrul de-a lungul vieţii mele, începînd din copilărie (la Mănăstirea Suzana), în timpul cînd am scris cărţile (în special construcţia romanelor), şi pînă recent, cînd am avut un vis. Am simţit cum cineva îmi depune o sărutare de partea stîngă a frunţii, apoi mi-a cuprins chipul în palme cu o mişcare extrem de atentă şi gingaşă. Senzaţiile erau atît de evidente încît m-am trezit. Şi din nou întrebarea: ,,Ce semnificaţie are acest vis care nu seamănă cu nici unul de pînă acum?". Poate a fost tatăl meu sau mama... poate erau mulţumiţi de mine şi de efortul de a rămîne... scriitor.
* Între 15 şi 19 septembrie, s-a ţinut la Fundaţia Culturală Română colocviul: Zece ani după... Am propus pentru dezbatere tema: Istorie, Memorie şi Uitare. După doi ani de străd
