Avînd convingerea că producţia cinematografică mondială va continua să graviteze în jurul aventurii umane cu tot cea ce implică ea - aspiraţie ori evaziune, reverie sau agonie, trasee rectilinii ori deviaţii etc. - Michel Demopoulos, directorul Festivalului Internaţional de Film de la Salonic, a hotărît să includă în cea de-a 42-a ediţie o serie de viziuni nocturne subsumate unui cinema orgasmic. O antologie de scurt metraje explozive care explorează în formule experimentale visceralitatea, faţa întunecată a spiritului omenesc. Excelent preambul pentru o întreagă categorie de filme recente ce par toate ieşite din stimele Pianistei lui Michael Haneke, eroina care afirmă alb: ,,Eu n-am sentimente", putîndu-se adăuga ,,Doar instincte"! Plonjarea în zonele tenebroase ale subconştientului omului contemporan o întreprind tot mai mulţi regizori rezultînd drame mai mult sau mai puţin gratuite, mai mult sau mai puţin cinematografice. Cea mai stupidă peliculă din acest gen instituit ad-hoc mi s-a părut Necazuri de fiecare zi/Trouble Every Day de Claire Denis - istoria obscură a unei vampire interpretată cu virtuozitate de către Beatrice Dalle, secondată cu patos de Vincent Gallo, atins de asemenea de morbul canibalismului. Stupid evoluează şi cazul unui profesor care are un accident şi-şi pierde apetitul pentru viaţă, spre disperarea amantei şi soţiei, cineasta Marie Vermillard ţesînd o întreagă teorie despre similitudinile cu insectele ce ating faza integralităţii - Imago, de unde şi titlul acestui film superflu.

Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-şi găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istoriseşte cu ataşament şi interpretează el însuşi cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui poliţist corupt de o copilă dornică de tandreţe ca şi fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajul