Dincolo de sondajele de opinie, care dau PSD-ul drept marele favorit al alegătorilor, partidul de guvernămînt termină primul an de cînd se află la putere cu cîteva succese notabile. Dar şi cu destule promisiuni neîndeplinite.

Printre succese: românii nu mai au nevoie de vize pentru a călători în ţările Uniunii Europene. Au fost privatizate Banca Agricolă şi Combinatul Sidex. S-a înregistrat un număr consistent de puncte în aşa-numita cursă pentru admiterea în NATO, încît România poate privi cu speranţe îndreptăţite summitul de la Praga, de la sfîrşitul anului viitor.

Puţini comentatori şi-ar fi închipuit la începutul acestui an, pe vremea cînd PSD se mai numea PSDR, că în decembrie partidul de guvernămînt va înregistra un asemenea scor. Evoluţia PSD-ului, ca şi aceea a preşedintelui Iliescu i-au spurprins pe mulţi. Reconcilierea cu Regele Mihai, încercările de reconciliere cu românii din diaspora şi chiar sprijinul căpătat din partea UDMR erau greu de imaginat în decembrie 2000. Chiar dacă la începutul acestui an PDSR dădea tot mai multe semne că vrea să se rupă de retorica sa tradiţională, în materie de privatizare s-a complăcut luni în şir în scandalul de la Reşiţa. Iar răsunătorul scandal Ristea Priboi părea a pune sub semnul întrebării sinceritatea intenţiilor partidului de guvernămînt de a adopta o politică orientată către Occident. Dacă mai adăugăm şi faimoasele declaraţii de la Focşani ale preşedintelui Iliescu, în care acesta se răstea la FMI şi la Banca Mondială avem o imagine exactă a acestei evoluţii.

Cum a fost ea posibilă? După părerea mea atît preşedintele Iliescu, cît şi Adrian Năstase au înţeles că vechea strategie a PDSR şi-a epuizat resursele pe termen lung. Ceea ce nu înseamnă că, atît Cotroceniul cît şi Palatul Victoria au uitat de vechile reţete ale succesului - de unde puseurile de retorică naţionalistă sau şicanele fă