1.
ave zic ţie
marie
frumoasă precum pădurea când tună
precum în pădure ninsoarea-nserată
tulbure piatră,
tulbure piatră
o cămaşă plină de greieri
planetă mirată!
toate sunt scrise
toate-s nescrise în manuscrise
nesfârşită tu roată,
măr cu clopote mici,
măr cu clopote mici,
îmi apropie umbra îndepărtată!
laur
în nordul de aur
lumină curată,
dansul urşilor albi pe
comori,
em-ma-nu-el
em-ma-nu-el
ca să nu mori trebuie
să mori o singură dată!
2.
senină
verde grădină
crai călătorind din
poveste-n poveste
pe ultima pagină a cerului nu
sunt constelaţii,
pe ultima pagină a cerului nu
sunt constelaţii,
pentru un cer nou pământ este, ave
merilor râzând în grădină!
ziorel de nuntă
sofie căruntă
caii nechează în uşă
de schit
treziţi muzicanţii
treziţi muzicanţii
drepte fac păunii drumurile-n mit.
ave somn de tei
ave plâns de nuntă!
3..
salbe,
zodii albe
cald e numai întunericul
din părul tău lung,
toată împărăţia e-n frig
transparenţă în transfigurare
transparenţă în transfigurare!
strig
bat nuferii din palme!
4.
ave ţie
marie
de floare de măr poesie!
frumoasă eşti precum un brad
plin de făclii şi de beteală,
ai umplut cerul de frumuseţea ta
crin
pe rană verde măslin,
tulbure-i totul
numai linul e lin!
ave ţie
filosofie!
ies miraţii din iezere de
mătasă.
şi îngerii din tării să te vadă,
a început scrisul cu tine, monadă
curge mierea pe
