Luna decembrie a adus în primpalnul atenţiei publice, încălzindu-ne sufletul, marile personalităţi ale artei noastre, acei ,,regi şi regine" care ne-au fermecat tinereţea şi ne-au dăruit din preaplinul trăirilor lor. Şi care acum - unii dintre ei - trăiesc retraşi, neglijaţi, pierduţi în masa pensionarilor pauperi, ei cei mai bogaţi în har şi înfăptuiri, şi probabil necunoscuţi noilor generaţii ce frecventează acum sălile teatrelor. Acest mare show mediatic a coincis cu mult mai puţin popularizata aniversare a Operei Naţionale Bucureşti (de ce a fost nevoie de schimbarea titulaturii dintotdeauna în sintagma aceasta negramaticală?) care ar fi meritat tot atât de multă atenţie dar a trecut aproape neobservată. Şi totuşi este un moment care merită remarcat. Dacă acţiunea ar fi fost lansată cu publicitatea adecvată, în dimineaţa aceea ar fi fost prezenţi mult mai mulţi fani ai operei, care să se bucure alături de artiştii preferaţi. Şi dacă cu o zi înainte la Palatul Cotroceni când au primit distincţii şi medalii nu puteau fii de faţă şi cei ce i-au aplaudat de atâtea ori, ei s-ar fi putut afla la festivitatea de la Operă. (Ca să nu mai vorbim de cronicarii muzicali şi alte persoane apropiate Operei care nu au participat pentru că nu au fost invitate. Pentru oamenii foarte coupaţi sau doar vanitoşi un cartonaş, un fax de invitaţie contează, el mângâie egoul, dă sentimentul importanţei lor personale sau a instituţiei sau ziarului pe care le reprezintă). La Operă, Ministrul Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu şi Directorul General al Operei, Ludovic Spiess, cu prilejul aniversării de 80 de ani de existenţă ca teatru de stat, au înmânat diploma aniversară ,,George Stephănescu" şi un mic premiu simbolic. Au fost cinstite în felul acesta 35 de persoane-cântăreţi, balerini, regizori, dirijori care au oficiat pe această scenă; dar au fost şi uitări care au avut desig