Cam 45 de ani de creştere economică susţinută şi rezonabilă ar fi de ajuns pentru ca venitul mediu pe cap de locuitor al românului - paritatea puterii lui de cumpărare - să ajungă din urmă nivelul de trai occidental, în calculaţia unuia dintre cei mai avizaţi specialişti în materie, dl Dăianu. Totuşi, dacă România ar înregistra o rată medie de creştere de 5% anual şi în împrejurarea în care Statele Uniunii Europene n-ar depăşi, în aceeaşi perioadă, o rată de 2%, nivelul mediu de trai al moldo-valahului ar atinge jumătatea celui occidental în numai două decenii. Bineînţeles, mai specifică economistul, o serie de alte condiţii se subînţelege a fi îndeplinite, precum o politică susţinută a investiţiilor, care să nu coboare sub 30% din P.I.B., lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - şi ar mai fi!

Sceptic nemântuit, păţit cu repetiţie, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate, prin mecanismele infernale ale anticului pariu eleat cu broasca ţestoasă şi infelicele Achil. Dar analistul şi-a luat măsurile de precauţie: trenul cel rapid ar trebui să-şi reducă viteza, spre a nu se pierde în infinit. Un nou născut al acestui an pe cale de scurgere are, şi dacă aşa ar sta lucrurile, şanse frumoase ca pe la jumătatea vieţii să cunoască deliciile unui nivel de trai comparabil celui de care, încă de pe acum, beneficiază corespondentul său necunoscut de pe ţărmul european al Atlanticului şi chiar de pe cursul mediu al Dunării. Un tânăr de 30 de ani, înfruptându-se din roadele unei neobosite creşteri de 5% pe an, va fi în putere nu numai să muncească şi să poată spera la a se menţine profesional, dar şi să profite de un anume răsfăţ material, nu de soiul aleşilor soartei din zilele noastre, învăţaţi a refuza cu plictis bonificaţii de câteva sute de mii de dolari, ci la buzunarul obişnuiţil