Ioana Mazache, o octogenara de pe strada Plevnei, nu mai are un vreasc, de doi ani. Ea aduna hirtii si crengute de pe strazi, ca sa se incalzeasca. Desi traieste dintr-o amarita de pensie, batrina isi plateste toate "darile". Pentru mincare, nu-i mai ramine un sfant In dupa-amiezile reci ale lui decembrie, o puteai zari, adusa de spate, printre copacii de pe Bulevard. Palida, in hainele ei cenusii - mai mult zdrente - si cu o sacosa ponosita in miini, Ioana Mazache, batrina despre care vorbim, aduna vreascuri. Nu face acest lucru pentru ca si-ar fi pierdut mintile - la cei 88 de ani ai sai, judeca si gindeste coerent -, ci pur si simplu ca sa supravietuiasca. Atita durere poti citi in ochii batrinei, ca ramii pe ginduri: cum poate ingadui Dumnezeu, de Sarbatori, atita suferinta?! Ioana Mazache locuieste cu chirie de 48 de ani, intr-o fosta vila a magnatului Chirculescu - proprietar de hoteluri si restaurante, din perioada interbelica. Casa, luata cu japca de comunisti, arata jalnic acum. In ea, se inghesuie mai multe familii de chiriasi saraci, de care si-a facut mila statul. In odaia saracacioasa in care sta, Ioana se incapatineaza sa traiasca. "Mai cos si eu cite ceva, mai impletesc, mai cirpesc cite un cearsaf, nu vreau sa stau, ca ma prapadesc", ne zice, frecindu-si miinile zbircite de frig si batrinete. Ochii i se umplu de lacrimi. Priveste spre soba rece ca gheata: "Lemnele sint 500.000 lei metru' ster, plus 100.000 lei taiatul. Cu pensia pe care o iau, nu pot sa-mi cumpar nimic de foc. Uitati-va, traiesc intr-o mizerie crunta, nu credeam sa ajung vreodata asa. Platesc chiria, apa, gunoiul, la cimitir cite 50.000 de lei, la Casa Pensionarilor... toate darile. Dar pentru altele, nu mai am bani", ni se confeseaza Ioana Mazache. A fost Craciunul si in casele romanilor a mirosit a sarmale si a caltabosi. Batrina din strada Plevnei 167 n-a avut parte de asa ceva. S-