Ce poţi să faci cînd în România totul se opreşte mai bine de două săptămîni, cînd nici revistele nu mai apar, cînd nu mai ai de scris pentru Dilema, cînd ai rămas acasă şi nu prea ai chef să-ţi oboseşti stomacul şi să-ţi agresezi ficatul întîlnindu-te cu prietenii, cînd ai o mulţime de lucruri serioase de continuat sau de terminat (ai vrea să le închei, simbolic, înainte de 31 decembrie) şi nu reuşeşti, fiindcă eşti tentat să citeşti altceva sau să deschizi televizorul? Chiar asta faci, iei de pe măsuţa cu "achiziţii proaspete" culegerea de scrisori ale lui Chardonne, treci la interviurile lui Nabokov, te laşi prins de ultima carte a lui Conquest, tradusă în franţuzeşte sub titlul Ferocele secol XX (ia te uită, s-ar "lipi" chiar la tema acestui număr), eşti apoi tentat de televizor (te iluzionezi că-ţi "clăteşti creierii" cînd probabil mai degrabă îi umpli de toxine), revezi Al cincilea element (totuşi, cîtă imaginaţie şi ce vervă parodică!), te încîntă Omul care iubea femeile (cu o Kim Basinger senzaţională, faţă de care isprăvile Monicăi Lewinsky sînt poveşti nesărate), devii sentimental la Notting Hill, vibrezi (din nou) de admiraţie în faţa talentului lui Jarmusch, căruia îi văzuseşi aproape toate filmele afară de acesta, Ghost Dog, după aceea zappezi, zappezi, celelalte filme (nenumărate!) sînt o apă şi-un pămînt, urmăreşti siderat "Imnul Liberării", capodoperă de prost gust absolut, zappezi, te întorci la cărţi şi la reviste ş.a.m.d. Şi, după ce ai încheiat capitolul despre cultură şi educaţie din Conquest (necruţător cu "noile secte" intelectuale), dai, ca un făcut, în numărul pe decembrie din Esprit, de un interviu cu un anume Jean-François Barbier-Bouvet despre "Internet, lectură şi cultură de flux". Ce spune Barbier-Bouvet? Mai întîi, lucruri cunoscute: că trăim într-o cultură a fragmentului, în detrimentul contextului, adică al cărţii, articolului,