...unde a dispărut Teo? PRO TV-ul este pustiu fără Teo de la 6 la 7, Regiunea Autonomă Bonomă pe care Teopreai, uitînd s-o zapezi mai departe, deşi decorul era oribil, iar invitaţii făceau figuraţie... Teo era singura care conta în cadru, singura care era cadru - un cadru c-un chef de flecăreală care îţi lua nevroza cu mîna şi-ţi spăla spleenul bine-bine, îl freca pe toate feţele de nu-l mai vedeai... O fi în concediu? O fi (Doamne fereşte!) concediată? (Nu, căci s-ar fi aflat.) Atunci? Mister... ...dacă, în afară de Teo, Gianina, Gheorghe, Huidu & Găinuşă, mai există altcineva în televizualul autohton care chiar să se joace? Şi nu doar să se zbînţuie acolo pe sticlă, în show-uri cu public (asta avem, mersi pentru truism!), ci să-şi facă de cap cu cap, transformînd acest mediu cînd preaţeapăn, cînd preaţopăit, într-un spaţiu ludic şi personal? Dacă televiziunea este mijlocul cel mai direct de a face cu ochiul spectatorului, singurii care par să fi înţeles asta sînt cei cinci numiţi mai sus. Deveniţi personaje fără a fi altceva decît ei înşişi, ei fac ceea ce-ar face orice om în situaţia dată: se răsfaţă. Dar este un răsfăţ inteligent, pentru că (auto)ironic; nimeni n-ar suporta răsfăţul (auto)serios, iar ei sînt destul de isteţi să-şi dea seama de asta... ...de ce stau concurenţii Lanţului slăbiciunilor ca nişte momîi timorate, atunci cînd este atît de evident că Andrei Gheorghe nu face decît să se joace cu ei? Convenţia e clară: din zece (albi mititei), trebuie să rămînă doar unul; e un jeu de massacre liber consimţit; cine-a primit prea multe ace-n căpşorul de ceară, "la revedere, drum bun"... Dar ăsta nu e un motiv ca toţi să se comporte ca nişte popice asudate aşteptînd cuminţi să le vină rîndul la eliminarea din joc! Nimeni nu i-o întoarce lui Gheorghe, nimeni nu se strîmbă la el cînd el se strîmbă la toţi, nimeni nu-i spune: "Cu foile-n faţă, e uşor să t