"Eu sunt un om cult: eu citesc şi «Secolul Ics Ics»."

Mircea Crişan (scheci de epocă) M-am născut chiar la mijlocul secolului Ics Ics, la Rivulus Dominarum (i.e. Baia Mare, pentru cei mai tineri). Copil fiind, situaţii în care am conştientizat istoria primei jumătăţi a acelui secol am avut doar ocazional. De pildă, pe la începutul anilor '60, am văzut în casa celui mai vîrstnic unchi al meu, la ţară, atîrnată în grindă, o ceaşcă cu portretul lui Franz Iosef. Am constatat că mătuşă-mea ţinea foarte mult la ea; n-a vrut să mi-o dea; zicea: "e de la Marea Bătaie" (i.e. Primul Război). Alta: prin '71-'72 drumeţeam prin Apuseni cu un grup de prieteni. Într-un loc, vorbim cu un ţăran mai în vîrstă, întrebîndu-l de o localitate (nu mai ştiu care). Ne explică pe unde e (era dincolo de dealul din faţă). Întrebat fiind cînd a fost acolo ultima dată, zice: "Ia, amu, la Cedare". (Notez că Ťamuť, pe la noi, în nordul îndepărtat, înseamnă nu Ťacumť, ci Ťacum recentť.) Prin urmare, "cedarea" Ardealului de Nord a fost "amu", în '40, i.e. cu 30 de ani în urmă! Cu un drum, am realizat şi relativitatea timpului. Primul "contact" cu "istoria" jumătăţii mele a secolului a fost o senzaţie: am cam şase ani (calculez retrospectiv) şi sînt pe stradă, de mînă cu tata, care stă de vorbă cu cîţiva concitadini; vorbesc între ei despre case distruse la Budapesta; întreb "da' ce s-a întîmplat la Budapesta?"; se lasă un soi de tăcere înfricoşată. (Cei peste 30 de ani o recunosc, cu siguranţă.) Complicat secol. Acum, cînd tragem (prima?) linie, din contorsionata sa istorie - cea pe care am trăit-o direct - vreau doar să semnalez cîteva "întîmplări" remarcabile declanşate de naşterea şi mărirea informaticii. Am veşti bune şi proaste. Cred că o să fiţi de acord că - alături de automobil şi avion - ordinatorul1 este instrumentul care a marcat cel mai temeinic secolul XX. Nu mi se pare inter