Precedat de zvonuri (cum ca-si va crea un nou partid, ca s-ar reintegra �n PNTCD), Emil Constantinescu si-a anuntat recent decizia de a se re�ntoarce pe scena politica, deocamdata doar prin interviuri, ca "o voce; ca "un cetatean activ, interesat de ce se petrece �n tara lui". Primul interviu, acordat Radioului national, a continut o critica dura la adresa guvernului actual. E foarte bine, au salutat observatorii, o critica bine tintita nu strica niciodata unui guvern, oricare ar fi acela, si cu atat mai mult Guvernului Nastase, ferit, �n conditiile date, de o opozitie functionala. Numai ca momentul ales de Emil Constantinescu pentru a se re�nscrie �n cursa politica a fost ales cu multa stangacie, anuland, practic, orice efect: critica guvernului aproape ca a coincis cu decizia luata de forurile europene de ridicare a vizelor �n spatiul Schengen, tocmai ca rasplata acordata actualei guvernari pentru politicile sale adecvate. Cam tot atunci, cu prilejul reuniunii OSCE, defilau la Bucuresti personalitati internationale de prim rang (Colin Powell, Joshka Fischer etc.), toate avand un cuvant bun pentru politica actuala a guvernului.
In fine.
Al doilea interviu, acordat la sfarsitul anului agentiei Mediafax (vezi extrase din el la p. 11), a starnit o oarece rumoare printre reporteri, dar nu prin devoalarea unor derapaje ale puterii actuale, ci prin vorbele aspre rostite de fostul presedinte Constantinescu la adresa societatii civile (vom reveni).
Ceea ce frapeaza dupa lectura integrala a acestui interviu este enorma multumire de sine a lui Emil Constantinescu, ca sa nu spunem infatuare, fata de obtinerea mandatului si de felul �n care si l-a �ndeplinit, fara a mai aminti insa cum l-a dobandit: prin votul putinor fideli, al unor exasperati de lunga domnie a lui Ion Iliescu, la care s-a adaugat, prin �ntelegere, procentul decisiv al
